westlife my love cover by rap

lenny kravitz I'll be waiting cover by rap

icoane de lut

Nu mi-am ales eu clipa ancestrala cand ai intrat subtil la mine-n gand
 nici ochii tristi sovaitori ca marea,nici sufletul petala din palma tremurand
 ai dat navala-n ora vietii mele cand obosit de cautari in van
 ma odihneam pe-un petic de-ntuneric,un rest ramas cu mine din ultimul troian
 
 Din vesnicul incendiu.Furtuna de cenusa a maturat tot ce a fost in cale
 De-a valma-mbratisari,saruturi,cuvinte patimase sechestrate,goale
 in inclestarea mortii  rugii incolaciti de stalpul infamelor soapte
 sub limbi de foc ai parjolit ultimul soare si m-ai facut doar noapte
 
 Dar am ales sa ma ucid prin tine,otrava cu un gust gretos de viata
 dogoritoare de dorinte nemaiantalnite mi-ai rastignit intaia dimineata
 pe-altarul cel strain si-nvesmantat in zdrente de minciuni dorite
 E timpul...iata,clepsidra sparta risipeste-n valuri  icoanele de lut ,spoite...
 
 

Solitudine

Am devenit,fara sa stiu,fara sa vreau
 o piatra funerara-nmarmurita
 pe plaja lumii-mpestritata si-nsorita
 strapuns de razele de bezna
 ce-n manunchiuri de ura
 din mine refractau
 
 Nu vreau sa stiu nimic,doar slefuirea
 ce m-a facut sa stralucesc zadarnic
 in intunericul vidului absolut dintre noi
 a durut,uite,am rani adanci,incrustate-n cuvinte

 dar de atunci s-a asternut tacerea uitarilor albe
 peste sarutul otravit de adevarul dintai.
 Acum astept ultimul sculptor sa-mi daltuiasca
 pe fresca dura a eului-primul cuvant inainte de tine.

Carpe diem

A napadit o altfel de clipa
 inmarmurita in uimirea deznadejdii 
 inradacinate in spatele existentei vremelnice
 De unde stiu eu ca tu clipo nebuna nu esti ultima mea creatie
 in materie apriorica
 de unde stiu eu ca tu clipo nebunatica
 nu ma deturnezi spre nu stiu ce alter ego
 cuibarit de spaima in palatul de nisip
 ce dainuie tarmurile neamplinitelor idei
 scantei brazdeaza noaptea noptilor
 strafulgerand existenta universurilor paralele cu mine
 Amplu imi iau portia de memento mori
 unic panaceu al nasterii renasterii mele.

Destramare

Se-ntuneca,flacara insangerata a iubirii
Se frange sub greutatea visului pierdut
undeva pe drumul prafuit de amintiri
ce au venit si vor veni
doar odata cu mine.


Trec printre ruine de dor,fumegande riduri  

Ce-mi brazdeaza cerul inimii tale
cu dantelate fantasme arse de cuvintele blestem

revarsate pe suspinul ultimului sarut.

 Uitand ca suntem amandoi singuri, 
 am bajbait a sarutare cu buze insangerate
de cuvinte-nghetate a nepasare...
 Si abrupt m-ai prabusit inlauntrul abisului meu.