Solitar

O,toamna,nu ma lasa in bataia vantului
o sa ma frang- tanguitoare salcie ingenuncheata
de-atatea ori 
de inghetatele cuvinte ce pavoazeaza cararile-mi
cuvinte grele brumate de ura
cuvinte-efemere slobozind minciuna otravita
in apele adanci ale credintei in sublim.
O toamna mea,iti amintesti de frunza 
prabusita in bratele ploii,frunza ingalbenita
strivita de indiferenta?
Stii cat de frig era
in acea clipa de singuratate?
Dar cum sa-ti pese tie, 
cand milioane de singuratati paradoxale
isi lipesc tamplele de piatra implacabila...
si rece...
Ah toamna,cu pretul cator solitudini iti desavarsesti perfectiunea?