Faceți căutări pe acest blog

Clipa mea de literatura

Persoane interesate

miercuri, 30 noiembrie 2011

Desfrunzire

Nu cred ca stiu sa mai ascund sub ranjet acel alter ego/ce ma bantuie in noptile luminatilor /tu stii esti tenebra propriilor iluzii,esti dusmanul florilor de crin facute scrum sub arsita privirilor patimaselor muze/ Ai sechestrat Arcadia,/m-ai sters din achaticele scripturi,/m-ai redat cotidianului obscen/ si m-am trezit despuiata pe scena existentei /expusa dorintei primordiale de a redeveni devenire./Un dor de ceva,/de undeva,/nedefinit devastator,/devorator de clipa,/ma poarta spre chintesenta absurdului/ ma-nnabus inlauntrul agonizantelor intrebari/ caci nu stiu,nu stiu de unde vin ,/de ce ma doare viata noastra/ si mai ales nu stiu,nu stiu unde ma duc...

Vieti paralele.Continuare

Ar fi simplu sa-si abandoneze micutii,sa plece oriunde,la-ntamplare,fara o tinta precisa...sau-o idee tasni din abisul fiintei sale-sa se sinucida,sa se arunce in apele nelinistite ale marii si sa uite,are atata nevoie de uitare de sine... Cufundata intr-o agonie dureroasa,se trezi in fata casei si se aseza pe o lespede,privind chenarul luminat al ferestrei,dincolo de care doua suflete mici o asteptau sa le aduca hrana,bucurii si dragoste,dragoste de mama.O doare ca nu le poate oferi mai mult,o doare ca viata ei isi pune amprenta pe aceste fiinte plapande ,care depind de ea.Nu,e imposibil,nu poate trai fara ei,nu poate,trebuie sa lupte,trebuie sa traiasca pentru ei,e singura cale.Intelege instantaneu ca are pentru ce trai, pentru cine trai,copiii ei sunt singura punte intre ea si viata,dar una solida,nepieritoare.

luni, 28 noiembrie 2011

Clipa mea de literatura

Clipa mea de literatura

Vezi aici toata oferta de muzica.






vineri, 18 noiembrie 2011

Perpetuum

Nu stiu unde m-as putea ascunde de timp,de tine ,de mine/dar mai ales de amandoi./Nu stiu care carare s-o apuc,sa nimeresc orbeste drumul spre nicaieri sau spre oriunde/imi e totuna/odata ce toate cararile duc inevitabil la problematica existentialismului/conditionat de factorul perturbator din obsesivul mit al imposibilei uitari.Caut marea negare/abisul paradoxal sublim al necunoasterii de sine.Port in piept sub invelisul firav de polen o ultima lacrima tremuranda sub geana ultimului tarm de amurg...instrainare si solitudine,talazuri subtile idei de reantoarcere/in marea trecere/dar timpul si-a inchis editia /in noaptea tarzie a eternitatii,pentru mine.

vineri, 4 noiembrie 2011

Ancestral

Nu  mai am timp sa numar stelele dorinte,nu mai am timp sa visez ca tu ma doreai,nu mai am timp sa-mpletesc drumurile noastre ratacitoare ,sa le zamislesc in alei  stropite cu lacrimile durerilor ce se preling pe obrajii palizi ai ultimei dimineti a iubirii.Ai lasat-o zacand in bratele mele,am strigat dupa ajutor,dar sfasietoarea limba mi-a strapuns muntele de cenusa  sub care m-ai ingropat de dor...N-am uitat,doar ca uneori o frantura de  disperare isi mai abate ecoul in preaplinul amintirilor si dau sa te imbratisez, in absenta...

Cand adevarul ucide

Nu,n-am uitat nimic/dar vezi,incerc sa ma agat cu disperare de ultimul gand  ancorat in noaptea rea ce mi-a inundat gradina launtrica.nori plumbuiti cu stropi de ura imi curg in vene seve otravite,copilul din eden a fost ingropat de viu sub greutatea insuportabila a destnului -drum fara intoarcere,pietruit cu dantele crenelate in carnea strigatului sfasietor,pentru ca nu stii ca nu stii,doar vrei sa crezi,ambrozia amagitoare te-nvaluie cu parfumul de smirna mincinoasa.Opiul iti e servit din potirul fiecarei dimineti optimiste,iar si iar si iar...Cat de comoda e amagirea...

Solstitiu

Uneori e bine sa plangi,uneori e bine sa uiti,uneori e bine sa ierti./..Zadarnice sunt aducerile aminte,/inutile si dureroase umbre iti intuneca vazduhul  gandurilor triste./Mormane de frunze strivite  sub pasii de bruma ai toamnei isi zidesc desertaciunea,/iluzorie pata de viata oglindita in ochiul spart al timpului ciclop./S-a revarsat ultimul val de lumina/peste  meterezele vremurilor/apusul sinucigas ma scalda in aurul sangeriu al inutilitatii./Ma stiu,te stiu,amandoi suntem ultimul ciob /din clepsidra atlanta,/purtam sub vesmantul surasului fatarnic/mantia eternelor hlamine arctice./Prea multa moarte e-n renasterea eternitatii/prea putin intuneric imi contureaza raza firava /a eului profan.Timpurile noastre au dimensiuni stranii/timpurile noastre se pier ratacitoare ape /in abisul amarnicului regret-implacabila damnare.

Lista mea de bloguri

Postări populare