Amintirile spiritului

Toate usile se inchid,existenta devine de un dramatism cutremurator.Incotro te indrepti cand dau navala durerile in viata ta,cand clipele devin ace ce se-nfig in trup si -l insangereaza,improscand si aerul din jur cu stropii suferintei?Cui sa ceri ajutor,cand in mijlocul multimii esti atat de singur?Cine are timp sa te auda?
Iau drumul pribegiei,pornesc la un drum despre care nu stiu nimic,asa cum nu stiu nimic nici despre ziua de maine.Imi astern patul cu lenjerie curata,ma spal,ma imbrac decent si apuc flaconul cu medicamente.Nu am nicio remuscare,nu am nicio parere de rau,ci doar o dorinta ampla de a uita totul,de a pleca in alta lume,sigur mai buna decat asta.Aici,pe pamant e iadul,asadar nu poate fi nimic mai rau,nici macar moartea.
Impart tabletele in trei gramajoare si le inghit cu nerabdare,cu teama ca m-ar putea opri cineva;dar cine?Cand suferi,singuratatea e absoluta,orice punte cu cealalta realitate e rupta.Ma intind pe pat si astept sa adorm...ultimul somn,etern si ireversibil.Stiu ca nu ma voi mai trezi niciodata,ca aici,in camera asta nu ma voi mai regasi,ca aerul sfasiat de durere ,pe care il respir,va inceta sa imi mai invadeze amintirile...
Incet,ma cuprinde o moliciune,parca ma cufund intr-o mlastina ,mi-e frig,fiori reci imi incolacesc trupul scuturat de spasme scurte de durere.Simt in creier lovituri de ciocan,amplificate de fulgere scurte si intense ,ce lumineaza niste imagini ciudate ,adapostite de intuneric.Nu-mi vad viata ca pe un film derulandu-se cu repeziciune,nu strabat niciun tunel al timpului spre rai,ci ma prabusesc lin intr-un abis presimtit.Nu am niciu sentiment,doar arar imagini disproportionate se ivesc pe ecranul  constiintei,ca apoi sa dispara brusc intr-o bezna absoluta.

Douliu weather

Douliu weather

Apocalipsa tot va veni

Anul 2012,anul apocalipsei noastre,sau cel putin asa sustin apologetii calendarului maya.Si totusi...dincolo de astfel de predictii subiective,acest an  e privit cu teama de locuitorii planetei.O teama nedefinita pluteste in aer,toti ne temem de ceva rau ce va sa se-ntample cu noi.Fie ca e vorba de un razboi,de o criza alimentara de proportii,fie de o epidemie nimicitoare,asteptam cu infrigurare dezastrul,destul de resemnati.Dar ce am putea face?Suntem vulnerabili la orice incident.Daca,de exemplu,s-ar defecta toti satelitii informatici ar veni intr-adevar apocalipsa,am deveni victimele propriilor progrese tehnologice.Ma gandesc uneori daca acest scenariu e luat in considerare si ,pe cale de consecinta,daca s-au pus la punct planuri de rezerva.Ma gandesc de asemenea, cu ingrijorare maxima, la pericolul izbugnirii unei conflagratii mondiale si nu o fac din fatalism,ci pur si simplu pentru ca istoria ne-o demonstreaza:intotdeauna marile crize economice au declansat mari razboaie.Ma mai gandesc si la adevarul incontestabil ca marile imperii au inceput sa apuna dupa perioada de maxima prosperitate,ca intotdeauna,de-a lungul istoriei omenirii,revolutiile au schimbat oranduiri si forme de guvernare superioare celei inlaturate anterior.Asadar,actualmente asistam la desfasurarea revolutiei care a-nceput in 1989 prin abolirea comunismului,dar iata ca dupa mai bine de 20 de ani de cautari si autodeterminari,pot sa trag concluzia ca ,atata timp cat in locul comunismului n-am instaurat o forma de guvernare superioara valoric si moral,ci ne-am intors la capitalism,proclamandu-l societate perfecta,nu e vorba de nicio revolutie,ci de o nefericita involutie.Ma gandesc cu infrigurare ,ca cetatean al unei tari care si-a pus mari sperante in valorile batranului continent,ca UE se va destrama,pentru ca iarasi ma-ntorc la istoria umanitatii,un jurnal pe care ni l-au lasat strabunii ,pentru ca noi sa putem invata ceva din trecut. Ma gandesc la amploarea evenimentelor din tarile arabe si mi-e greu sa nu fac o legatura intre aceste "revolutii "si baze militare straine si petrol.Acestea sunt gandurile unui om onest,simplu,care ,la inceput de nou an ,priveste cu uimire micile mutari de pe tabla de sah a politicii mondiale,cand sacrificand pionii,regii si reginele vor ajunge la confruntarea finala si inevitabila,cand va fi un singur castigator .Deocamdata liderii mondiali se tin si ne tin in sah,efectuand rocade strategice in speranta ca mai pot trage de timp,dar...totul are un inceput si un sfarsit.
 La multi ani 2012!