Cand adevarul ucide

Nu,n-am uitat nimic/dar vezi,incerc sa ma agat cu disperare de ultimul gand  ancorat in noaptea rea ce mi-a inundat gradina launtrica.nori plumbuiti cu stropi de ura imi curg in vene seve otravite,copilul din eden a fost ingropat de viu sub greutatea insuportabila a destnului -drum fara intoarcere,pietruit cu dantele crenelate in carnea strigatului sfasietor,pentru ca nu stii ca nu stii,doar vrei sa crezi,ambrozia amagitoare te-nvaluie cu parfumul de smirna mincinoasa.Opiul iti e servit din potirul fiecarei dimineti optimiste,iar si iar si iar...Cat de comoda e amagirea...