Faceți căutări pe acest blog

Clipa mea de literatura

Persoane interesate

luni, 24 mai 2010

Nu vreau sa fiu Faust

Am obosit...tot strabatand drumul lung si intortochiat al destinului,as vrea sa ma odihnesc,sa-mi trag sufletul,as vrea macar pentru o zi sa uit de toate ,sa ma cufund in uitare si indiferenta.Nu vreau s-o iau de la capat,daca as fi in situatia lui Faust,as refuza oferta diavolului,pentru ca viata parca nu marita atata osteneala si atata atentie,e devoratoare.A fost o vreme cand am iubit aceasta mare devoratoare de iluzii,a fost o vreme cand mi se parea ca batranetea e departe,departe si mi se parea ca mi se desfasoara la picioare un orizont nemarginit de timp si spatiu.Dar aceste impresii apartin doar tineretii,parteaa cea mai frumoasa a existentei.Am citit odata o carte fantastica,cu un scriitor sechestrat intr-o calimara cu cerneala,iar pentru ca nivelul lichidului se ridica perpetuu,trebuia sa scrie si el fara incetare,pentru a nu se ineca.Asa ma simt eu acum si voi scrie tot ce-am trait,tot ce am invatat din experienta(care,fie vorba intre noi,uneori mi se pare apriorica).Nu stiu ce va iesi,imi iau libertatea de a nu citi nimic pana nu voi termina,voi scrie mai mult cu inima,cu constiinta,pentru ca acolo e comoara,acolo e esenta,acolo e biblioteca cu amintiri despre eternitate. Am avut privilegiul,sau ghinionul,sa fiu contemporana si cu comunismul si cu o democratie firava,dar refuz sa c red ca acest lucru si-a pus in vreun fel amprenta asupra eului meu.Acum,cand privesc in urma,in oglinda amintirilor,am o revelatie:toate actiunile mele au fost dirijate de subconstient-unu;doi:am constatat cu stupefactie ca am tinut prea mult cont de oameni,ca i-am considerat la fel de morali si onesti ca si mine.Nu,nu sunt subiectiva,tocmai,ca vreau sa inteleg trecutul pana la durere,cu luciditate,fara menajamente,altfel,tot ceea ce fac e-n zadar,raman incremenita intr-un prezent pe care nu-l inteleg si deci ,ma tem de el. Exista cu siguranta predestinarea,dar exista si liberul arbitru,care ne determin sa luam sau nu anumite hotarari care sa ne modifice traiectoria cosmica.De ce cosmica?Pentru ca gandurile ni se nasc din sentimente,si impreuna ,genereaza faptele,care la randul lor influenteaza alte ganduri,sentimente si actiuni,intr-un cerc circumscris unei spirale infinite.Primul contact cu existent il ai la nastere yoghinii spun ca-ti poti aminti chiar si perioada in care ai locuit in spatiul primordial al existentei-uterul.Ne nastem cosmic,asemenea planetelor si suntem plasati pe aceeasi frecventa inalta,poate cea a ingerilor.Avem acest privilegiu pana cand incepem sa devenim constienti de propria persoana,apoi totul se schimba si,pentru a nu perturba armonia universala,incepem,asemenea corpurilor ceresti,sa ne rotim in jurul propriei axe,ne concentram doar asupra nevoilor,intercalandu-ne ,in existentele successive,cu alte planete,asemeni noua.Pana aici,nimic spectaculos,numai ca lucrurile incep sa se complice.Ne nastem egali,e sansa pe care ne-o da universul,binenteles,excluzand accidentele genetice,de care,pana la urma,suntem responsabili tot noi,fiintele rationale.E foarte frumoasa legenda Edenului si plina de talc.Pomul cunoasterii binelui si raului tocmai in determinarea liberului arbitru isi gaseste chintesenta.Caand suntem prunci,traim asemenea oamenilor primordiali,Adam si Eva,avem doar necesitati biologice,fara ganduri,fara sentimente.Apoi,cunoasterea capata aspecte dramatice,chiar mortale,iata,omul a fost pedepsit sa –si obtina painea trudind din greu si apoi e condmnat la moarte,nu va mai avea constiinta vietii eterne.Fructul cunosterii ,odata gustat,te face constient ,iata,pentru prima oara incepi sa-ti privesti propriul corp cu surprindere si devii pudic.De ce?Pe masura ce crestem,gustam ,cand ne vine randul din fructul legendar,care nu e altceva decat inlocuirea subconstientului cu constiinta de sine.Dincolo de thanatosul lui Freud(care,printer altele fie spus,dca nu si-ar fi concentrat studiile prea mult pentru observarea sexualitatii manifeste,ar fi adus aporturi mult mai mari umanitatii),la un moment dat ne situam deasupra instinctelor si incepem sa avem sentimente . Desi am avut o viata relative grea,nu cred ca ar interesa pe cineva existenta mea,nu iese cu nimic din tiparul unui parcurs cat de cat normal.Ceea ce doresc sa scot in evidenta,este insa partea spirituala,de care ne-am invatat sa nu tinem cont in actiunile noastre si, mai grav,nici macar sa nu ne intrebam de ce facem anumite lucruri,de ce alegem un anumit drum,chiar daca stim ca e gresit.De multe ori se intampla sa regretam anumite fapte sau gesture,sau vorbe,dar ,chiar daca ni le asumam prin cainta,nu mergem mai departe cu intelegere cauzei ce a determinat reactia,analiza ce sa intre in profunzimea spirituala,pentru ca dincolo de instinct si rationament,zace latent forta uluitoare a subconstientului.Din aceste perspective voi incerca sa va sugerez sa explorati acest univers uluitor pe care fiecare dintre noi il purtam in sine-memoria spiritului.De-a lungul vietii,fortele latent din subconstient ne dirijeaza actiunile plenare,cele mai importante din viata terestra,cele mai fericite sau dramatice evenimente.Totul vine dinlauntrul fiintei tale ,dar tot ce trebuie sa faci ca sa devii supraomul lui Nieszche,de exemplu,este sa reanvii puterea universala care asteapta sa aprinda scanteia cunosterii in viata ta. Dar pana acolo e cale lunga,e de strabatut un drum lung si anevoios,plin de obstacole teribil de greu de trecut,atat de greu incat de multe ori iti vine sa lasi totul balta,ti se face lehamite sa mai lupti;pentru ca viata e o lupta continua,lupta cu ceilalti si lupta cu tine insuti si dupa acest conflict continuu,prins la mijloc,ti-e foarte usor sa clachezi.Cel mai la indemana e abandonul,sa lasi totul de izbeliste,sa mergi pe mana moarta,ce-o fi o fi,nu-mi mai pasa…E istovitor si prea complicat.Daca de cand incepi sa faci primii pasi,nu ai fi luat de mana,si la propriu si la figurat si nu ti s-ar trsa drumul pe care se cuvine sa-l parcurgi,daca nu altii ti-ar schita destinul,fara sa tina cineva cont vreodata de parerea ta altfel ar sta lucrurile.Trebuie sa fii mediocre,asta e prima conditie ca societatea sa te accepte,iar cu cat aceasta e mai dezvoltata,cu atat mai superficial,hot si meschin trebuie s fii ca sa te remarci.Nu trebuie sa ai pareri personale,trebuie sa te inregimentezi in turma ,sa fii mereu un oarecare lipsit de valoare.Valoarea osi puterea o da banul,in rest,totul e derizoriu si lipsit de importanta.Fii prost,fii ignorant,fii hot,joaca totul in picioare si pe oricine,chiar pe copiii sau parintii sau fratii tai,n-are importanta,ceea ce merita e doar atingerea tintei,obtinerea unor averi fabuloase.E un razboi,iar victimele cad de-a valma,la intamplare,daca-ti stau in drum,in drumul tau spre Gloria desarta a banului.Existenta seamana cu un ocean,in care ne avantam cu totii,fara exceptie si incepem sa inotam ,in primii ani aproape la unison,apoi,pe masura ce incepem sa fim constienti ca putem devein buricul pamantului,incepem sa inotam din ce in ce mai tare,atat de tare incat,prin miscarea noastra dezordonata,starnim valuri ca de furtuna,atat de mari,incat cei ce inoata alaturi de noi, vor pieri,inghititi de curentii creati de cei mai nabadaiosi dintre noi.Uluitor e faptul ca pornim toti din acelasi loc,de pe acelasi tarm al existentei-toti ne nastem la fel-avem de strabatut acelasi ocean al vietii si ne indreptam implacabil spre unicul si ultimul liman –moartea.Nu ne gandim cat suntem de efemeri,ce rost ar avea,nu ne gandim ca distrugem armonia universala cu lacomia noastra-ce rost ar avea?! Orbiti de furie ,inotam cu disperare si cu ura sa ajungem la ultimul tarm…De ce?Si ce-ar fi fost daca am fi inotat cu totii cu aceeasi vehementa? Probabil ca am fi ajuns mult mai putini la liman,dar cei ajunsi ar fi fost puternici,atat de outernici incat ar fi pasit cu usurinta prin anticamera mortii,sfidand-o si apoi aruncandu-se in paradoxalul ocean al inceputului si sfarsitului.Ca puterea omului sa nu devina prea mare, ea a trebuit limitata si pentru asta a fost inventata religia,morala suprema a umanitatii.Cat de morala,stim cu totii,dar ne facem ca ploua,uitam crimele infioratoare infaptuite in numele credintei,de la jertfe umane,pana la cruciade si inchizitie.Iata,fiecare religie monoteista are cate un personaj dominant,care ne dirijeaza destinele peste milenii.Nu contest ca respectivii eroi au fost mari personalitati ,ca fiecare si-a pus amprenta asupra civilizatiei .Isus a fost personificarea idealului uman,Buda a-nclinat balanta spre intelepciune si autocunoastere,Mahomed a adunat triburile arabe sub stindardul temutului islam .Moise a fost varful de lance al israelitilor iesiti biruitori din robia lui Ramses.Cu toate acestea,cei mai cumpliti si diabolici au fost oamenii din umbra,care au impus cu forta perpetuarea acestor religii, cu un singur scop:dominatia si puterea.Asta ne-a pierdut ca finite rationale,ne-a facut sa ne pierdem valoarea umana.N-am pretentia ca sunt deschizatoare de drumuri,au fost multi inaintea mea care au ridicat vocea si vor mai fi multi ,insa sentimental de revolt ace ma chinuie nu mai poate fi tinut in frau,a venit vremea ca nimic sa nu ramana ascuns,adevarul trebuie sa mature minciuna si ignoranta,altfel vom deveni doar niste roboti docili,sau animale dresate… Sa ne fereasca …dumnezeu de dominatia bisericii,am vazut ravagiile si crimele evului mediu comise in numele credintei.In fapt,totul e o farsa monstruosa,care a fost administrate omenirii in doze asemanatoare opiului,ca sa ne amortesca ascutimea mintii.Si ca teroarea subtila sa fie totala,au inventat politica,sa aiba pretext de declansare ale marilor genociduri ale istoriei ce poarta numele de razboaie mondiale.Un gigant al omenirii,Nieszsche,a carei opera filozofica a incercat sa ne deschida ochii,a fost minimalizat cu brutalitate de un scelerat pe care unii,mai nebuni ca el il considera geniu ;Hitler,aceasta hiena a istoriei,i- a adaptat filozofia ,transformand-o intr-un scenariu apocaliptic ,doar pentru a-si satisface sete de putere. Republica lui Platon a devenit o societate dominate de oligarhi deghizati in democrati si fervent sustinatori ai capitalismului;executia lui Isus Cristos s-a transformat din crima in mantuire,caci,iata,nu l-au omorat preotii farisei,ci asa a fost scris,ca el sa se jertfeasca pentru noi.Mitul invierii si al inaltarii la ceruri nu mai are nicio importanta,dup ce crima capitala s-a comis. In mod absurd,in fiecare an sarbatorim cu piosenie nasterea si invierea mantuitorului,in mod absurd contribuim cu amaratii nostril de bani la bunastarea bisericii crestine.Ar trebui ca in fiecare an sa purtam doliu sis a plangem,caci eu nu vad prilej de veselie,nu pot intelege sa ma bucur ca am omorat un om ce a intruchipat perfectiunea ,iar apoi sa ascult preotii si apostolii ce ma amagesc cu mantuirea mea.Trebuie sa ne trezim,pana nu e prea tarziu,trebuie sa ne redam demnitatea,sa ne regasim scanteia divina din noi.Oare nu Isus cel ucis a spus ca in zadr cautam imparatia lui dumnezeu in ceruri,caci ea e-nlauntrul fiintei noastre?!De ce nu suntem atenti? De ce sa ne lasm condusi de dogmele bisericesti,ci sa nu cernem totul prin inima,constiinta si rationamentul nostru? Cine ne opreste? Nimeni,doar propriile slabiciuni,pentru ca e mai comod asa,ce rost are sa ne complicam?Ceea ce ne preocupa e cum sa locuim intr-o casa cat mai luxoasa,care sa fie neaparat a noastra, sa traim in lux,sa acumulam averi uriase,ca si cum am trai vesnic.Asta au facut cei ce au inotat cu furie si ura,distrugand totul in jurul lor.de cand e omenirea asa s-a-ntamplat mereu: o mana de indivizi au incercat sa ia cat mai mult,sa exploateze cat mai multi,dar toti au devenit tarana si n-au luat cu ei nimic.In fata mortii suntem singuri,clipa mortii e chintesenta solitudinii si doar atunci devenim constienti de nimicnicia noastra in fata eternitatii si ca o ironie sordida, in chiar clipa revelatiei supreme,ne dam duhul…Opriti-va,oameni buni,odihniti-va ,ramaneti fie si o ora cu voi insiva si fiti spirituali,dar nu va folositi de aszisa spiritualitate a credintei crestine care e voit marginita si dogmatic,ci priviti in liniste inlauntru fiintei voastre…Incercati sa va cunoasteti,incercati sa patrundeti cat mai mult in propriile minti si veti descoperi o lume extraordinara,frumuseti si forte latente pe care le purtati cu voi,clipa de clipa,fara sa aveti habar.Daca veti citi cu atentie noul testament,facand abstractive de orice sugestie apostolic a,precum si de prejudecati,veti descoperi adevaratul Testament pe care ni l-a lasat Isus .”Daca ai credinta cu adevarat,vei muta muntii din loc “,dar el nu se referea decat la credinta in propriile tale forte latente de care aminteam mai sus,nicidecum la interpretarile popilor.Divinitatea,forta universala,primordiala si infinita,o purtam in noi,fiecare,nu uita nicio clipa ca apartii universului,iar el iti apartine tie,legile lui te guverneaza,esti plamadit din trup si spirit,ca si el,iar spiritual e nemuritor,infinit… Din cand in cand,ciclic,dupa o formula pe care inca n-o cunoastem,spiritul salasluieste in trup pentru o vreme,apoi, noi,ca vietuitoare,ne supunem si legilor gravitationale si ,parcurgand drumul prin univers purtati de planeta mama,timpul ne marcheaza si imbatranim.Urmeaza o noua “nastere”,o noua provocare,un alt destin vremelnic si tot asa,pana cand spiritul atinge perfectiunea,asa cum s-a-ntamplat cu Isus…Doar ca nu percepem realitatea,am stat milenii in pestera lui Platon ,iar acum lumina ne orbeste… A trebuit sa sufar mult,sa inot contra curentului pe portiunea mea de talaz din oceanul vietii,iar cand m-am oprit sa ma odihnesc,am naufragiat lamentabil,izbita de valuri uriase de ura si prejudecati. Dar,naufragiata pe mica insula pe care m-a purtat valul salvator,am avut ragazul sa privesc peste umarul propriului trecut si, incet-incet, am inceput sa inteleg …Nimic din ce ni se intampla nu e hazard,totul are un sens pe care trebuie sa-l cautam si,daca avem sansa sa-l gasim si sa intelegem mesajul,putem sa intervenim-liberul arbitru,iata-si sa redam existentei valorile pentru care a fost creata lumea,asa cum e ea,nu cum vrem sa fie. Am sa va povestesc unele dintre calatoriile spiritului ce ma calauzeste prin univers si care acum freamata sub fruntea mea,invelis vremelnic ,dar care are un scop anume:sa ma faca sa inteleg ca nu exista limite,ca spatiul si timpul sunt infinite,ca sufletul meu sau al tau e un atom din spiritul universal,deci,ai déjà cunoasterea in tine,numai ca nu constientizezi.Cand ne pierdem inocenta copilariei,cand incepem sa devenim impuri,ne indepartam de noi insine,de puritatea pe care o cerea Isus ,ca o conditie sine qua non a ascensiunii spirituale:numai cei ce vor fi asemenea copiilor,vor intra in imparatia cerurilor,adica cei cu sufletul pur,neantinat si neangreunat de povara patimilor si a viciilor. Acum,chiar in aceste clipe,mi-e greu,nespus de greu sa ma resemnez in fata unei vieti pline de lipsuri materiale,iar gandul ca sute de milioane de oameni sufera la fel ca mine,ma umple de o revolta ce parca ma sufoca.In lupta noastra crancena pentru supravietuire,purtand pe umeri nevoi uriase,dar si dorinta extraordinara de a le oferi copiilor nostril un trai mai bun,semanam in dramatism cu acele mame din lagarele de exterminare naziste,ce-si ridicau copilasii,in mod absurd ,dar instinctiv,spre ochiul de geam zabrelit,sa mai traiasca inca o clipa…Ba mai mult,chiar in momentul in care scriu,sau in care voi cititi,mii de vieti cad secerate de foamete si de boli,tributuri groaznice platite pentru ca iahturile de lux sa poarte lin destinele celor bogati,celor ce se lafaie pe cadavrele copiilor malnutriti ai Africii,pamant ce poarta in pantece aur si diamante din care se fac coronane de regi si tiare,toate stropite cu sangele acestui genocid infiorator.          Pandora

Lista mea de bloguri

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Follow by Email