Desfrunzire

Nu cred ca stiu sa mai ascund sub ranjet acel alter ego/ce ma bantuie in noptile luminatilor /tu stii esti tenebra propriilor iluzii,esti dusmanul florilor de crin facute scrum sub arsita privirilor patimaselor muze/ Ai sechestrat Arcadia,/m-ai sters din achaticele scripturi,/m-ai redat cotidianului obscen/ si m-am trezit despuiata pe scena existentei /expusa dorintei primordiale de a redeveni devenire./Un dor de ceva,/de undeva,/nedefinit devastator,/devorator de clipa,/ma poarta spre chintesenta absurdului/ ma-nnabus inlauntrul agonizantelor intrebari/ caci nu stiu,nu stiu de unde vin ,/de ce ma doare viata noastra/ si mai ales nu stiu,nu stiu unde ma duc...