Amalgam

Vino cu mine in amurg/ e-atata liniste/ e ultimul tarm al zilei dintai/ cand m-a orbit ireversibil/ raza refractata din diamantul adevarului pur...A murit gandul latent al neprihanitelor intentii/ sugrumat de timiditatea ingerilor./Capcane de iluzii se latesc/ pe crenelatele ziduri pe care in penumbra mortii /stau santinele vrajite de strigoii din soare.Atata poate duce presimtirea zorilor,/cand noaptea poposita-n vesnicie ma apara de mine,/de torentele pravalite suvoaie in fiinta/ strivita de munti de amintiri/ din edenul egoului nostru.Acum adorm/zorii eternitatii stau sa renasca in explozii de intuneric/stins de faclia meteoricei fagaduinte divine.