icoane de lut

Nu mi-am ales eu clipa ancestrala cand ai intrat subtil la mine-n gand
 nici ochii tristi sovaitori ca marea,nici sufletul petala din palma tremurand
 ai dat navala-n ora vietii mele cand obosit de cautari in van
 ma odihneam pe-un petic de-ntuneric,un rest ramas cu mine din ultimul troian
 
 Din vesnicul incendiu.Furtuna de cenusa a maturat tot ce a fost in cale
 De-a valma-mbratisari,saruturi,cuvinte patimase sechestrate,goale
 in inclestarea mortii  rugii incolaciti de stalpul infamelor soapte
 sub limbi de foc ai parjolit ultimul soare si m-ai facut doar noapte
 
 Dar am ales sa ma ucid prin tine,otrava cu un gust gretos de viata
 dogoritoare de dorinte nemaiantalnite mi-ai rastignit intaia dimineata
 pe-altarul cel strain si-nvesmantat in zdrente de minciuni dorite
 E timpul...iata,clepsidra sparta risipeste-n valuri  icoanele de lut ,spoite...